Fibrilatia atriala reprezinta o aritmie (tulburare a ritmului cardiac normal) care se manifesta prin cresterea numarului de batai cardiace pe minut. In mod fiziologic, impulsul electric se formeaza la nivelul nodului sino-atrial (NSA) cu rol de pacemaker functional. Acesta asigura o frecventa de descarcare intrinseca cuprinsa intre 100-110 batai/minut, iar in repaus de 60-80 batai/minut. Nodulul atrio-ventricular (NAV) este responsabil de aparitia blocului fiziologic, asigurand intre 40-50 batai/minut. Caile internodale asigura transmiterea impulsurilor de la NSA la NAV si includ fasciculul Bachman, Wenckebach si Thorel.
Fibrilatia atriala poate fi de tip paroxistic (sau ocazionala se remite de regula spontan), persistenta (evolueaza mai mult de 7 zile si necesita administrare de tratament) si permanenta (cu durata mai mare de 1 an si necesita tratament), in functie de perioada de timp pe durata careia evolueaza, formele cronice ale acestei tulburari de ritm cardiac putand asocia complicatii de tipul fibrilatie ventriculare care constituie o aritmie cu potential letal.
Tulburarile de ritm cardiac
Aritmiile cardiace cunoscute si sub denumirea de tulburari ale ritmului cardiac se datoreaza generarii si transmiterii necorespunzatoare ale impulsurilor electrice la nivelul inimii si pot fi clasificate dupa cum urmeaza:
- Tahicardii – cresterea ritmului cardiac peste valoarea de 100 batai/minut
- Bradicardii – diminuarea frecventei cardiace sub valorea de 60 batai/minut
- Batai cardiace premature sau extrasistole – generate, de regula, in conditii de stres fizic sau dupa consumul de substante stimulante (cafea, energizante, tutun).
In functie de originea pe care o au la nivelul camerelor superioare ale inimii-atriile sau la nivelul celor inferioare-ventriculilor, tulburarile de ritm pot fi supraventriculare (fibrilatie atriala, flutter atrial si tahicardie paroxistica supraventriculara) si ventriculare (tahicardie ventriculara, fibrilatie ventriculara).
De regula, tulburarile de ritm cardiac sunt resimtite de catre pacient sub forma de palpitatii care se remit spontan la scurt timp dupa debut, insa exista si cazuri in care aritmiile determina aparitia de manifestari clinice care pot include:
- Stare de anxietate
- Angina pectorala
- Stare de confuzie
- Ameteala
- Pierderea starii de constienta.
Cauzele fibrilatiei atriale
Principalele cauze care determina aparitia fibrilatiei atriale include:
- Hipertensiunea arteriala
- Infarctul miocardic acut
- Boala coronariana cronica
- Malformatiile cardiace congenitale
- Pericardita
- Hipertiroidismul
- Afectiunile pulmonare
- Dezechilibrele metabolice
- Infectiile virale
- Sindromul de apnee in somn.
Boala coronariana datorata depunerii de grasimi la interiorul vaselor de sange care deservesc inima poate genera aparitia aritmiilor, printre care si fibrilatia atriala prin limitarea aportului de oxigen si nutrienti necesari sustinerii functiei de pompa a inimii.
Ischemia (intreruperea circulatiei sangvine) care apare in contextul unui eveniment cardiac acut (infarct miocardic) determina necroza tesuturilor cardiace cu aparitia secundara a tulburarilor de ritm prin pierderea celulelor miocardice cu functie contractila.
Pericarditele (inflamatia sacului care inveleste inima) determina constituirea de tesut fibros ce altereaza structura si capacitatea tesuturilor inimii de a conduce impulsurile electrice, generand astfel tulburari ale ritmului cardiac, si in cazuri severe, insuficienta cardiaca.
Boala pulmonara obstructiva cronica reprezinta o patologie care creste riscul de aparitia al fibrilatiei atriale cu pana la 28%. Principalele mecansime patologice implicate in aparitia tulburarilor de ritm cardiac la pacientii cu BPOC sunt reprezentate in principal de inflamatia pulmonara cronica si insuficienta cardiaca dreapta care apare ca urmare a remodelarii tesutului cardiac.
Evolutia fibrilatiei atriale
Fibrilatia atriala reprezinta o tulburare de ritm cardiac cu tendinta de cronicizare, in peste 50% din cazuri, fibrilatia atriala paroxistica evoluand catre forma persistenta si ulterior cea permanenta (cronica).
Activitatea contractila haotica a miocardului favorizeaza curgerea turbulenta a sangelui din atrii in ventricule si favorizeaza constituirea de cheaguri care pot migra in diverse teritorii arteriale, unde genereaza ischemii acute (de regula migreaza in teritoriul cerebral si determina accidente vasculare cerebrale – AVC).
Diagnostic fibrilatie atriala
Diagnosticul fibrilatiei atriale este stabilit de catre medicul cardiolog prin intermediul anamnezei, examenului clinic al pacientului si al investigatiilor reprezentate in mod frecvent de electrocardiograma EKG si monitor EKG (holter care se mentine timp de 24 ore). Alte investigatii care pot fi recomandate de catre cardiolog pentru diagnosticarea fibrilatiei atriale implica testul de efort, ecografia cardiaca si rezonanta magnetica nucleara cardiaca (RMN cardiac) pentru punerea in evidenta a structurilor si functionalitatii atriilor.
Studiul electrofiziologic constituie o procedura interventionala care monitorizeaza activitatea electrica a inimii in vederea depistarii tesutului cardiac la nivelul caruia sunt generate semnalele electrice haotice care genereaza aparitia aritmiilor (inclusiv a fibrilatiei atriale). Investigatia este de tip minim invaziv si se efectueaza in laboratorul de electrofiziologie dupa sedarea usoara a pacientului.
Tratament fibrilatie atriala
Managementul farmacologic al fibrilatiei atriale presupune administrarea de tratament medicamentos pe cale orala sau parenterala pentru restabilirea ritmului sinusal fiziologic (beta blocante sau blocante ale canelelor de calciu), cardioversie electrica sau interventie chirurgicala pentru ablatia prin radiofrecventa a celulelor responsabile de generarea impulsurilor electrice haotice. Cardioversia medicamentoasa poate fi efectuata singura sau alaturi de cardioversia electrica (cu defibrilator) in conformitate cu indicatiile medicului curant si raspunsul terapeutic al pacientului.
Implantarea de pacemaker constituie o interventie minim invaziva care se rezervata pacientilor cu bradicardie, sindromul sinusului bolnav sau alte tulburari de conducere ale impulsurilor cardiace care asociaza si fibrilatie atriala.
Medicatia anticoagulanta este administrata in cazul fibrilatiei atriale pentru a preveni riscul de constituire al trombilor intracardiaci care pot migra cauzand evenimente vasculare acute.
Riscuri si complicatii ale fibrilatiei atriale
Complicatiile asociate in mod frecvent fibrilatiei atriale includ constituirea de trombi care pot genera evenimente vasculare acute (accident vascular cerebral si infarct miocardic acut), deficit cognitiv, dementa vasculara, boala Alzheimer si insuficienta cardiaca.
Principalele metode de preventie ale fibrilatiei atriale includ adoptarea unui stil de viata activ si al unui regim alimentar sanatos cu evitarea fumatului si al consumului in cantitati crescute de alcool si cafea. Monitorizarea regulata a valorilor tensionale si respectarea indicatiilor medicului specialist cu privire la tratamentul acesteia constituie alte modalitati de preventie ale FiA si ale complicatiilor asociate acestei aritmii.
